Cargo Medley IN CINSTEA LUI ADI BARAR
PARTEA I
Daca spun ca il cunosteam pe Adi Barar, filosof fiind stiu ca nu e tocmai adevarata afirmatia, de aceea spun doar ca il stiam. La urma urmei pe cine cunoastem oare cu adevarat din moment ce recunoastem in ceilalti doar ceea ce exista deja in noi si aici lejer ar putea sa inceapa un exercitiu de cunoastere de sine; ce ne place si ce ne deranjeaza la ceilalti spune ceva despre noi insine. Am crescut pe aceeasi strada cu Adi, i-am cunoscut parintii, mama lui venea deseori la magazinul familiei mele si se stia bine cu parintii mei. Era o vreme cand venea si Adi la magazin si odata i-a oferit o fratelui meu caseta “Cargo – Baga-ti mintile in cap” semnata de el.
ca
“
Eram niste adolescenti care mai tot timpul erau pe afara, niste tineri care incepeau sa descifreze viata pe atunci si chiar eram super mandri de caseta asta. Ne mandream si bucuram sa stim ca cineva de pe strada noastra e un rocker adevarat si ne baga in seama, inca nu stiam de termenul “rockstar”. Il salutam cand trecea pe strada fie cu motorul ala rosu al lui cu 3 roti sau cu masina, parca avea un Volvo combi pe vremea aia. I-am vazut deseori pe membrii formatiei Cargo venind la el acasa, uneori petreceau, se auzea muzica rock pe toata strada si majoritatea vecinilor il considerau pe Adi un rocker ciudat chiar satanist si ne spuneau ca ce face el nu e bine, cu toate astea eu si tovarasii mei credeam ca Adi e cool. Poate ca Adi Barar a fost un ciudat in ochii unora doar pentru ca era altfel decat ei. Am observat ca pentru unii oameni daca esti diferit, daca esti pe drumul tau si nu mergi cu turma inseamna ca esti un ciudat si esti pe un drum gresit. Consider ca desi teoretic orasul Timisoara a fost primul oras al revolutiei, in multe zone din oras chiar si in prezent constiinta colectiva inca nu este chiar libera de multe prejudecati si stereotipuri si inteleg ca poate asta e o metoda de protectie pentru unii, poate ca prin asta isi ofera sentimentul de siguranta dar care e falsa din pacate.
Cred ca pentru fiecare dintre noi cei care l-am intalnit personal Adi Barar a fost atat cat am reusit fiecare sa intelegem la acel moment dat. Pentru mine Adi Barar dincolo de rocker, artist, compozitor, chitarist, legenda, vecin a fost un pionier pe strada noastra si in cartierul nostru in tot ce inseamna libertate de gandire si libertate de exprimare.
PARTEA II
A fost o vreme cand era la moda ca baietii din cartier sa isi faca prietene si sa se plimbe cu ele de mana sau de dupa umar seara pe strada. Eu eram deja combinat cu Larisa care era super faina si tineam la ea cand tovarasul meu Cosma s-a combinat cu Adriana. Tot timpul am privito cu admiratie si respect pe fata lui Adi pentru ca era diferita de celelate fete, parca era Adi in versiunea feminina. Imi amintesc cu drag de anii aceia, Adriana isi vopsea parul rosu si pe abdomen si-a facut un tatuaj in japoneza care inseamna “CURAJ”… da e o fata super cool, acum e sotie si mama.
De cateva ori am fost la Adi acasa “in interes profesional”. Prima data am fost sa ii vindem niste instrumente si echipamente muzicale, daca imi amintesc bine chitara bass din videoclipul “Ca o stea” este de la mine. I-am mai dus pe CD primele mele piese compuse si inregistrate in urma cu aproape 12 ani care se gasesc si acum pe www.reverbnation.com/fabianskytm sa le asculte si sa imi spuna parerea lui. A zis ca piesele suna bine, nu sunt chiar genul lui dar se vede ca am ceva talent si ambitie, ca drumul lui nu e si drumul meu si ca ce a facut el nu e o reteta pe care daca o fac si eu o sa reusesc in muzica. Intelegeam ce zice, chiar daca nu era ajutorul pe care speram eu atunci sa il primesc. Odata eram in fata casei lui Adi, plecam si chiar atunci a ajuns Richie tehnicianul formatiei Cargo mi-a spus teoria lui despre inspiratia care este peste tot in jurul nostru si atunci cum se face ca doar unii se conecteaza si transcriu in viata lor printr-o forma sau alta inspiratia… Evident, a spus el ca eu mi-am dat seama cum sa ma conectez la acest nor de inspiratie si asta se poate numi talent, deci e bine sa continui sa vad unde ma duce, unde o sa ajung nu am de unde sa stiu acum, trebuie sa am incredere si curaj. Mersi de sfat Richie!
Acum mi se pare super cool sa vorbesc cu alti artisti despre lumea lor interioara si procesul creativ, atunci mi se parea ca in sfarsit cineva ma intelege, ca nu eu sunt nebun, ca nu e prostesc sa scriu versuri si poezii, ca nu e prostesc sa fredonez sunete si linii melodice si sa le inregistrez, ca asta se numeste muzica, se numeste arta, se numeste compozitie, se numeste creativitate, se numeste talent.
P.S.
Cele mai recente momente cu Adi au fost impreuna cu persoane cu care aveam interese comune, fie Loris chitaristul sau fratele meu Stefi. Pana sa avem propriul studio muzical Zodiac Records mergeam si faceam piese cu Loris si dupa aceea mai venea Loris pe la noi pe strada si ne intersectam spontan, alteori venea Adi in vizita la fratele meu si ne intersectam prin curtea comuna. Cand il gaseam in curte, ii ceream voie sa ii prezint una dintre noile mele piese, puneam un difuzor pe geam si ii dadeam play. I-am propus sa colaboram la piesa “Mai mult ca oricand” de pe viitorul meu album “SPIRITUAL GANGSTER” dar a spus ca e foarte ocupat si nu are timp (desi statea cate 3 ore la povesti cu fratele meu). Am inteles ca nu avea chef dar totusi dintre toate piesele pe care i le-am prezentat cel mai mult i-a placut piesa “Spre o alta stea” din mixtapeul “INTERSTELLAR” de pe www.reverbnation.com/fabianskytm. Mi-a spus ca asta suna cel mai bine si m-a intrebat de ce nu o promovez? I-am spus ca urmeaza sa fac si asta, vreau sa o remasterizez si sa ii fac si videoclip super cool. Intre timp Adi s-a dus dintre noi poate spre o alta stea. Drum lin spre stele frate artist.
Peace, Love & Rock’n Roll!